În mintea ei visase așa de multe în cinci minute. Aveau dreptate cei care spuneau că ea e construită din vise și amintiri pentru că după fiecare sfârșit era tot ce îi mai rămâneau printre promisiuni goale. Pentru ea era acel „the one” cum englezii spun mereu în cântece proaste de dragoste și în atâtea filme comerciale. Bine, dacă stai să te gândești, întreaga ei ființă era o comercializare brută ce prostea destinul cu abureli de reclame.
Ea.
Ea îl visa pe el alături fiindu-i mereu și pentru ce? Pentru un amărât de final care se adăuga pe lista eșecurilor ei, pentru un „adio” spus așa de laș prin metode nerostite, prin ghiceală de aceea ieftină.
Pe el l-a cunoscut de două ori, dar parcă i-a părut mai rău ultima oară. Că doar ce dracului, cineva trebuie să poarte o cruce, o nu știu cum să îi mai spun, o povară.
Ea e blestemată, altă explicație nu mai am. Cunoaște intervalul relativității ca pe cutia cu mărunțișuri în care păstrează anumite amintiri scumpe. Nu ar vinde niciodată ce e al ei, tocmai de asta se tocmește la bani mărunți pentru sufletul ei cu un colecționar de chilipiruri pe care îl știa din vedere. S-ar vinde ea cu totul, doar că groapa de vechituri nu se mai tocmește, ia fără a mai da nimic în schimb.
Îi place să se victimizeze, căci dependența de insomnii a făcut-o golul care este astăzi. Nu mai poate umple nici măcar spații libere, acelea sunt pline cu oxigen.
Ea e nimic și în fond, o supraviețuitoare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu