Dogma minciunilor lui
Constau în adevăruri generale
Subjugate de întrebări
Din margini deșirate, goale.
La fereastra strâmbă
A închipuirilor lui
Privea abrsurd și intens
Când fantomele cărților de prin rafturi îi clipsesc.
În reveria mării din pahar
Se zvonește a fi furtună,
Un tunet de cioburi sparte
Ce se înmulțesc sub clar de lună.
El este un hazard
Un intrus și un renegat
Ce spulberă șoapte de mai
Cu zâmbete de demon speriat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu