Ce se întâmpla atunci când el devine tu? Daca el va deveni tu, atunci voi veni la tine; asta înseamnă ca tot de tine fug.
Am încercat- iarăși am făcut greșeala asta, sa las în urma și sa ma rătăcesc; regăsirea va fi îmbucurătoare. Sunt cinci ani de alergat înainte și de privit în urma, cinci ani de spart vise și de golit fericirea din trup. Asta este sfârșitul și începutul, este ironia și situația, ești tu și mai la final sunt eu. Caci tu ești adevarul. Ești singurul adevăr de care as putea avea parte. Îmi port propria mila ca pe o carte de reculegeri pentru ca ești singur și ce coincidenta, și eu la fel. Îmi pare rău ca nu ai existat când a trebuit și nu vei exista când voi avea nevoie. Dar dacă ești vreodată prin preajma nu ezita sa cauți fericirea în alta parte; eu nu pot sa-mi menajez nici propria fericire care coexista cu mine, inconștiența și disperarea de ani buni. Noi suntem un grup, un fel de cei patru fantastici stilizați și fără ghid sau costume; cautam sa salvam ce a mai rămas- nu din omenire, ci din noi pentru noi suntem umanitatea. Iar umanitatea dispare și istoria este în curs de scriere. Istoria se șterge ca mai apoi sa rămână scrumul din țigara de alaltăieri seara.
Este prânz și se servește ceaiul de după-masa. Locul în care obișnuiai sa stai este gol; prezenta ta, însa, rătăcește prin dormitor, cauta așternutul preferat. Nu vei găsi nimic din ce mai ai nevoie, nu la mine. Mi-am luat viata într-o valiza și am plecat cu primul tren către mare. Cauți ce nu poți găsi și găsești ceea ce nu ai nevoie. Cum este imposibil sa speri, este imposibil sa râvnești la ce nu este al tău. Cred- atât mi-a mai rămas, cu îndoiala ca voi putea sa pierd tot și o voi lua de la capăt, însa fără tine.
