Să golești un om de suflet, să îl seci de fericire, să îl deziluzionezi, nu e greu. Greu este să iubești, să fii bun, să oferi fără să pretinzi. Tare greu este. Să plângi de durere, nu de spaimă; de disperare, nu de fericire; greu este.
Greu este să îți fie dor de o persoană, deși e lângă tine. Să îi fi confort, nu dragoste; alinare, nu suflet pereche; plafonare, nu tot ce și-a dorit, este greu. Și mai greu este să pierz . Dar cum e atunci când pierzi ceva ce nici măcar nu a fost al tău vreodată? Cum e când te simți nedorit, neiubit în brațele celui în fața căruia vrei să îți diseci inima, să îți dezbraci sufletul și mintea? Al dracului de greu trebuie să fie... Dar nu la fel de greu ca atunci când trăiești cu realitatea unei dezamăgiri. Realitate ce îți pune ocazional în poștă un bilet în care îți amintește că nu ești "aceea", ci doar "aceasta"; sau poate nici măcar atât. Este greu când știi că ești cât de poate de bună, doar că nu pentru el.
Greu este să rămâi lângă cel care nu te iubește, dar și mai greu este să pleci de lângă cel pe care îl iubești.
Greu să aibă noroc două suflete să se găsească și să se iubească la fel: unitar, intens, liniar. Unde să găsești atâta Noroc când tu nu ai noroc nici măcar să te ții pe picioare? Cum să ai parte de așa ceva când întreaga ta existență a fost un șir lung de ghinioane excesive ce te strâng noaptea de gât, sufocându-te, nelăsându-te să dormi? Cam greu...
Greu, dar trist, este să ajungi în punctul în care nici măcar nu îl mai condamni; îți pare rău de el că nu a rămas cu ce și-a dorit mereu. Greu este să ajungi să nu te mai încarce niciun pic de egoism; doar altruism pur derivat dintr-o iubire atât de înălțătoare încât v-a separat. Tu te-ai tot ridicat, în timp ce el a rămas jos, blocat, singur, neputincios că nu te poate iubi într-atât încât să fie lângă tine, să te înțeleagă. Se creează o distanță intre voi, iar pentru a vorbi trebuie să urlați: de durere, de vină, de frustrare, de orice, numai să vă mai spuneți ceva, să nu vă stingeți de tot.
E greu să fii separat într-un gol imens ce-ți devine casă . Cel mai greu este, însă, că treptat, tu devii golul.
