They say the captain
Goes down with the ship
So, when the world ends
Will God go down with it?

Sfarsit.

Epilog

Jurnalul de la capul patului sade obosit. A fost o noapte agitata, infernala ce m-a facut sa ma trezesc de dimineata cu confuzia impregnata adanc in chip. Pe noptiera un teanc de carti rasfoite se simt goale. Le-am ranit, le-am jignit. Peste tot am cautat acelasi lucru... epilog. Epilogul ultimului act, existenta. Nu imi pot imagina ca aceasta are unul, dar este inevintabil, nediscutabil.

Caldura coplesitoare se raspandea rapid printre incaperea ingusta ce purta numele de mansarda. Norii se scurgeau incontrolabil printre deschizaturile ferestrelor. Imi aduc nefericirea in casa, imi spuneam. E un drog. Nefericirea, da, e un drog. Viata e destul de simpla, traita superficial, dar imi place sa o complic. Ploua cu tragedie in fata casei. Aerul de primavara mi s-a aprins imediat in vene.

Voiam sa insist in idea nefericirii, dar nu are niciun rost pentru ca acest sentiment domina sufletele tuturor. O exprimam altfel, dar o simtim la fel. Ne uneste, ne desparte, ne distruge. La mine e altfel. Imi place sa cred ca imi este alaturi, in cap, in gandire, in piele. Imi place sa o simt pretutindeni, in fiecare sarut, in fiecare amagire, in fiecare declaratie de dragoste. Este ea, ma astepta sa o caut, ma asteapta sa o gasesc, dar stie ca mereu va fi a mea. Daca nu o voi gasi, ma va gasi ea. Pleaca temporar, se intoarce oricand am nevoie. Nefericirea. Un drog, o amagire, o inchipuire, un daunator.

Cand apare? Oricand. Cand pleaca? Niciodata.

Traim primul act din viata. Il traiam cu toata fiinta si toti vedeau. Toti. Pentru toti era evident, numai pentru tine tu. Toti ma iubeau, numai tu nu. Din nefericire vara s-a sfarsit(din nou nefericire). Toamna a luat locul placerilor mele si locul tau... Nu ne mai cunoastem. Nu mai vreau. Ce a fost vara s-a terminat. Imi imaginam o incheiere, dar nu acum. Nicand.


Ideea de drog mi-a ramas bine intiparita in minte. Nu stiu daca drogul este nefericirea sau tu, dar in fond tu esti nefericirea.

Vara, prolog. Toamna, epilog.

Inceput.

Amintiri de sub membrana

M-am maximizat intr-o molecula

sa ma strecor printre crapaturile de la picioare

Viata mea are proprietatile unei picaturi

De apa, de sila, de ce vrei tu

Acum e bine ca ai aparut "tu"...

pamantul s-a-ncalzit.

Mihai

E ploaie in luna lui Marte...

Ploaie în luna lui Marte

Ploua infernal,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
Prin cerul ferestrei, oval,
norii curgeau în luna lui Marte.

Pereţii odaii erau
neliniştiţi, sub desene în cretă.
Sufletele noastre dansau
nevăzute-ntr-o lume concretă.

O să te plouă pe aripi, spuneai,
plouă cu globuri pe glob şi prin vreme.
Nu-i nimic, îţi spuneam, Lorelei,
mie-mi plouă zborul, cu pene.

Şi mă-nălţam. Şi nu mai stiam unde-mi
lăsasem în lume odaia.
Tu mă strigai din urmă: răspunde-mi, răspunde-mi,
cine-s mai frumoşi: oamenii?... ploaia?...

Ploua infernal, ploaie de tot nebunească,
şi noi ne iubeam prin mansarde.
N-aş mai fi vrut să se sfârşească
niciodată-acea lună-a lui Marte.