Sărac cu duhul, în primejdie, dezorientat și neîmblânzit, spiritul meu aleargă în căutarea unei iubiri. A căutat peste tot, pe la colțuri, pe la prăvălii, prin cafenele, pe străzi ascunse, dar oricum ar fi dat-o, era de negăsit. Și ce să faci când spiritul ăsta era un somnambul abulic ce credea că iubirea este ca un pix, dacă o pierzi, poți împrumuta una de la colegul de bancă? Ei bine, s-a înșelat și acum că iubirea e pe terminate, încearcă să își cumpere și el una; cică e la modă.Nu știu ce modă o mai fi și asta, dar cred că e ceva bun din moment ce își cumpără toată lumea. Eu nu știu ce a mai apărut nou, că am uitat să mă uit în catalogul de toamnă-iarnă, dar mă trezesc într-o zi, când îmi beam liniștită cafeaua pe terasă, cu spiritul meu la ușă, gâfâind și gesticulând agitat „Repede! Hai repede acum la magazinul din colt, a apărut o chestie nouă, cică se numește iubire. Nu știu ce e sau cu ce se mănâncă, dar e coada de 5 metri, deci mă gândesc că o fi ceva bun din moment ce to...
Comentarii
Trimiteți un comentariu