Necunoscut(a)

Sunt crivăț. Sunt nori. Sunt ploi. Sunt copaci și sunt și frunze. Sunt luna, dar sunt și întunericul. Dar mai ales, sunt om. Sunt om cu trup și suflet.Cu sânge și cu durere. Cu disperări și iluzii. Sunt om  și deși sunt printre alți oameni, sunt singur. Sunt umbră călătorind către înserat, ce aluneca nevăzută pe străzi în căutarea unui loc de stat. Sunt cântec dintre ferestre, ce-l auzi în început de vară de fiecare dată când te trezești. Sunt apă de mare ce se sparge la mal în nopțile cu lună plină. Sunt sângele ce-ți curge însetat prin vene încălzindu-ți pielea. Dar, din nou, sunt om. Respir și simt când altcineva îmi ia locul. Alerg când începe ploaia și mă mișc încet când iubesc. Mă scurg și mă adun când mă simt plină de resemnare și gratitudine pentru gânduri acumulate. Sunt un om vesel, sunt un om trist, sunt un om alert și îmbătat de ideea sufletului pereche. Sunt un pachet de sentimente și o cutie de amintiri, un sac de vise și o valiză de iubiri neîmplinite. Aleg delib...

Uneori nu înțeleg nimic. Nu înțeleg de ce iubim sau de ce nu mai iubim; de ce ne înstrăinăm sau de ce primim străini; de ce ne însingurăm, când urâm să fim singuri; de ce alungăm, de ce sperăm, de ce, de ce, de ce? De ce? Uneori înțeleg totul. Înțeleg ce înseamnă o inimă, un zâmbet, un chip, un trup, o pasiune, o declarație, o resemnare și o ispășință. Le înțeleg ca pe o incantație ce trebuie să o rostesc când mi se face frică de întuneric. Sau măcar când mi se face frică de tine... Uneori, totul e atât de simplu. Vezi un chip, îl ții în palme, îl săruți și îl lași să rătăcească amăgitor înapoi la tine. Alteori, totul devine atât de greu. Te întreabă unde ești; ar vrea să vină înapoi. Ce răspuns să îi dai când habar nu ai cum se cheamă locul prin care tot umbli în cerc? Să strigi? Poate te aude și prin noapte găsește calea spre tine. Cum să-l strigi când ai rămas fără cuvinte? Cum să urli când cuvintele tale au rămas fără cuvinte? Să mergi să îl cauți? Cum să îl cauți când te-ai ...

Iar. Și iar și iar și iar. Cu alți ochi mă privești, cu alte buze mă săruți, cu altă voce mă chemi și cu alte brațe mă sufoci. Cu alt gând mă gândești, cu alte idei mă exprimi, cu altă piele mă asociezi, cu alți plămâni mă tragi în piept, cu alt trup mă învelești, dar cu aceeași inimă mă simți. Mă simți prin vene, alergând nebună o furtună de vară. Mă simți în timp ce dărâm tot din calea mea. Mă simți cum îmi fac loc până în mintea ta, unde mă voi odihni o vreme. Voi rămâne acolo, voi construi o casă și voi decora cu tablouri pastelate pereții cerebrali. Mă vei simți ca un impuls instinctiv de fiecare dată. Aproape ca poți să îmi atingi și să îmi miroși pielea. Aproape că mă poți strânge în brațe. Mă porți peste tot dupa tine ca pe un suflet păgând ce vrea doar să te iubească, să te seducă, să te protejeze, să te cheme înapoi de fiecare dată când vei simți nevoia să pleci. N-ai să mai fii singur. Am să rămân în mintea ta ca o muză mută ce colorează demoni și îmbracă goluri. Am să ...