înșiruiri

și parcă era printr-un martie, când totul se dezmorțea, iar lumea părea să iasă din nou din case, ușile se descuiau, geamurile erau descoperite, iar florile așezate în ghiveci trăiau... Era un început de soare și un început de zâmbet de primăvară, iar tu aveai un început de nou. Se simțea în aer un miros înțepător și indiscret de alinare, dar nu eram noi, nu, nu noi. Știu că treceai prin dreptul casei mele, te duceai grăbit la școală și îți simțeam prezența în casă când deschideam ferestrele să aerisesc camera. Dar nu am simțit niciodată să te fi uitat înspre mine și mă doare pentru că mi-ai șoptit atâtea în nopți de iarnă, când îmi încălzeai picioarele și îmi mângâiai pântecul, mi-ai promis atâtea când te uitat fix în ochii mei și acum tu ce faci? Acum trădezi cuvântul care a dat curs iubirii și treci așa pe lângă spațiul ce a fost cămin sufletelor noastre? Ori ești laș, ori mă urăști, ori dacă nu... Ești imbecil.
Și când e cald afară, iar lumea e fericită, eu sunt în casă, stau și mă fâstâcesc prin pat, iar oasele mă dor și mă apasă ca și cum ar susține pereți întregi. Care pereți, dragă? Pereții mei sunt goi, și mai sunt și reci pe deasupra, iar inima mea a răcit. Trebuia să mă duc la doctor să îmi prescrie o rețetă pentru ea, dar mi-a fost prea incomod drumul pe care îl băteam zilnic împreună. Și am rămas netratată și acum cred că mi s-a agravat starea și din răceală devine infecție și sunt infectată și am corpul otrăvit și tu nu ești de găsit, și îmi e dor de tine, știi? Da, îmi e dor de tine și când mă țineai în brațe nu mai reușeam să găsesc o soluție să te alung și acum? Acum unde ești, că nu ești de găsit și nici măcar prin fața casei nu mai treci. Ai dispărut complet. Băi, îmi este dor de tine. Unde ești?
Cerul e lichid și devine insuportabil. Toată uitarea asta mă apasă și mă macină și mă doboară. Și m-a dărâmat și nu m-am mai ridicat. Sunt înșirată pe jos și îmi e frig fără tine, dragule. Nu mai este nicio mare pentru mine, nu mai este niciun cer și nu mai găsesc niciun soare care să mă cuprindă. Acum mă cuprinde decât o tristețe care îmi încadrează fața perfect și mă apuc să-mi descânt singurătatea cu cântece de leagăn. Poate adorm și uit. Poate mă duc și mă întorci tu. Am văzut vise murind, am văzut promisiuni care s-au sinucis, am văzut amintiri care s-au pierdut și sunt date în căutare generală, dar cel mai rău e că te-am văzut pe tine evadând dintr-o celulă în care eram captivi amândoi. Dar hei, am rămas doar eu.
Noapte bună.