după mult timp

A trecut ceva vreme de când pot spune că am avut vreun regret. Nu am regretat de cine m-am îndrăgostit, deși au fost greșeli trecătoare, nu regret că am spus ce am avut de spus chiar și în fața părinților mei, dar te regret pe tine. Și nu regret faptul că nu ești al meu, regret faptul că am încercat să fii. Poate eu greșec, dar tu se poate să fi fost o greșeală, una din acelea care se întorc și se întorc și se sperie de drumuri drepte. Îmi pare rău că ți-am fost aproape când m-ai alungat, îmi pare rău că ți-am vorbit frumos când tu mă provocai, dar cel mai mult îmi pare rău că te-am crezut când îmi spuneai mărunțișuri ieftine în conversații nocturne. Tu nu ai nicio scuză, dar eu am. Și scuzele mi le păstrez pentru când voi avea nevoie de ele, căci sunt pe terminate. Zac plictisite într-un borcan privind exasperate prin sticla groasă. „Mai aveți de așteptat”  le-am zis cu jumătate de gură. M-am săturat să îmi tot cer scuze pentru ceva ce crezi că am făcut sau pentru nimicurile pe care trebuia să le fac.

Îmi vine să distrug absolut tot, absolut orice urmă de tine. Să te șterg din telefon, șă îți șterg adresa și chipul. Nu vreau să îți mai întâlnesc privirea infatuată, cum nu vreau să te mai aud povestind minute în șir despre cuceriri trecute. Nu îmi pasă de cine ai grija,la fel cum nu îmi pasă cine vrea să aibă grijă de tine. Vreau să nu regret pentru că nu îmi stă în fire; păcat că ai reușit să mă aduci în puntcul în care dintre toți, pe tine te disprețuiesc cel mai mult. Nici cuvintele și nici sentimentele tale nu mai au vreo valoare pentru mine. Nu mai vreau să mă consum de fiecare dată când ți se prăbușește ție cerul că ți-a zis x că nu îi place cum îți stă părul. Nu vreau să mai fiu „acolo” când tu nu ai fost niciodată „aici”. Trăiește-ți minciuna singur prefăcându-te că ești fericit și că oamenilor le pasă de tine.

Nu aștept să mă suni; sunt sigură că o vei face.