Necunoscut(a)

Schimbare, schimbare, schimbare. Simteam nevoia obligatorie a unei schimbari, asa ca am inceput cu lucruri marunte, dar eficiente: mi-am schimbat prietenul, mi-am tuns parul, am schimbat infatisarea blogului, am descoperit melodii noi si mi-am schimbat starea de spirit. Asa ca draga nefericire, sa nu te prind ca ma mai cauti caci acum tot ce vei gasi va fi un bilet de la revedere in care iti zic ca am gasit pe altcineva; am gasit fericirea si ne este atat de bine impreuna, incat cred ca am sa ii raman loiala. Sa stii ca iti meriti soarta, desi tu ai fost intotdeauna langa mine; in fond, asta era problema, nu reuseam nicium sa ne desprindem una de cealalta. Exista asa de multi oameni noi si atat de multe zile bune, zile cu soare si zile iertatoare de inceput de toamna. Ma simt bine, ma simt "noua" si ma simt eu. Eu cea care isi impune seriozitate si naturalete, dar care se da la o parte din calea regasirii. Exista atat de multi oameni vechi si atat de multe dezamagiri, de...

Camera e văruită în alb și stârnită de ambianțe spectrale se cojește pe interior. Vopseaua cade, iar pereții se distrug. Tavanul este jos, podeaua rece. Cauta un răsuflu de viața sau un cutremur care sa o doboare pana la temelii, însa ecoul fiecărei emoții o protejează ca un blestem. Ea cunoaște locul; este viata ei acolo, sunt speranțele, amintirile și melancoliile ei acolo. Ea respira prin lavabil și expira pe fereastra. Camera aceea nenorocit de mica este ea. Cuprinde cu privirea întreg trecutul pe care își dorea sa îl fi avut și se teme când știe ca viitorul este cel care o tine treaza în nopțile de vara. Este singura ea și un pachet de țigări ieftine. Ea și un vis necunoscut, ea și toate dezamăgirile ei. "Știi, cred ca putem face ASTA sa meargă, putem sa ne prefacem ca eu sunt fericita și ca tu ma iubești" "da, dar știi ceva? am făcut deja asta atâta timp, nu te-ai mai plictisit?". Cum se poate satura de fericire? Caut...