Necunoscut(a)

A trecut deja ceva "vreme", mai exact a trecut vremea noastră şi am ajuns în punctul în care nu pot decât sa îmi amintesc de punctualitatea karmei care mă învinuieşte absolut întotdeauna pentru ceva ce surprinzător, nu am făcut. Se rotesc numai două cuvinte în atmosfera realităţii mele: a uita şi a(-şi) aminti. Îmi amintesc de mărunţişuri, de planuri de întemeiat, de vise de visat şi de orice altă margine ce dezolant îşi conturează sfârşitul. Disfuncţionalitatea noastră nu consta în păreri sau vorbe, nici în viitor sau trecut; consta în oamenii de lângă noi ce fremătau odată cu mişcările pe care le făceam. Ca nişte păsări cu aripi zdrobite, cădeam liber şi necondiţionat de amăgiri bătând printre pene; conţinutul ne era atenuat de scuze. Mă gândesc acum, poate pentru totdeauna că tu nu ai fost niciodată ceea ce am avut eu nevoie, cu toate astea, acum am nevoie de tine. Iluzia universului infinit se scufundă şi se înlocuieşte timid de regret. De parcă ai regreta... Te văd ...

Ea e distanta si se regaseste in pahare goale, in suflete uitate pe tavan, in faima zilelor pierdute. Ea este amnezica de buna voie, cand modeleaza viitorul dupa chipul lui. Sentimentul de indiferenta ii intregeste constiinta, iar pacatul capital al credintei ei o lasa tacuta. A acceptat de mult ca va fi manipulata de simturi, iar noptile tarzii in care statea sub pomii infloriti si fuma erau cele mai apropiate de ceea ce etrebuia a fi. E frumoasa cand e trista; ca si cum tristetea i-ar apartine. Chipul ei e facut exact pe masura tristetii fara margini al capatul zilelor. Spuneai ca vrei pasiune? Ai gasit; si chiar mai mult. Ai gasit tot ce voiai, ai gasit ignoranta, disperare si planuri de viitor. S-a saturat sa fie asa. Mereu a obtinut tot ce a vrut si totul a aprtinut tragicului. A amortit in aer statut si e confuza. Cine vrei sa fie? S-a saturat sa fie cine crezi tu ca e. Nu stie; la ce te astepti de la ea? Sub presiunea dragostei tale s-a schimbat si a devenit inerta. A obos...