Reinceput

Adesea a fost dezbatuta polemica antropocentrismului care prin definitie este un concept filosofic care spune ca omul este centrul si scopul universului. In opinia mea termenul este mai mult decat exagerat si hiperbolizat; este si un ideal de neatins, un mesager al ego-centrismului.
Centrul universului nu este ceva clar definit, putand spune chiar ca el este prorpiul sau centru si nucleu. Scopul omului este decat a fi o infima parte intr-un infinit real si totusi metaforic; de a descoperi lumea si pe sine si de a cunoaste, dar in principal de a se teme. Oamenii se tem de ce inteleg si iubesc ceea ce nu inteleg, astefel ca misterul universului nu va raman decat inca unul din numeroasele subiecte de carti stiintifico-fantastice, nefiind ceva palpabil, concret ce poate si conturat sau marginit de bariere. Oamenii se tem. Se tem de infinit, ii sperie sa stie ca nu sunt singuri, si ca in enormitatea spatiului ei nu sunt decat nisip care se scurge printre degetele
nemasurate ale necunoasterii si ale timpului.
Cu toate acestea, omul este bine dezvoltat din punct de vedere cultural, astfel ca etnocultura
noastra este vasta si foarte diversificata cuprinzand caracteristici istorice legate de fiecare popor in parte, insa pastrarea lor intacta si aducerea lor aminte in contururile modernitatii depind de sacritatea si insemnatatea lor pentru cultura contemporana.

Toate etnoculturile sunt in stransa legatura cu trecutul, prin urmare cu istoria, cu evolutia si dezvoltarea, cu alte cuvinte cu istoricismul care nu este altceva decat un principiu al explicarii fenomenelor care fac obiectul stiintelor naturii sau al stiintelor sociale, exclusiv prin geneza si evolutia lor.  Astfel ca toti oamenii s-au dezvoltat, au evoluat aproximativ in acelasi timp, insa nu in aceeasi masura sau ritm, fiecare popor fiind definit de anumite caracteristici. Deci este vorba de miscare si de dezvoltare.

Asa putem vorbi si despre cienstism, care este un sistem care reduce toate fenomenele fizice la miscare.

Miscarea a produs universul, miscarea il mentime de intregi ere si cu toate astea, miscarea este ceea ce il va distruge temporar, caci se va regenera, iar infinitul se va divide la randul lui in finituri infinite. Toti cei patru termeni aduc in fata ideea de om, timp, miscare, evolutie, care imbinate nu aduc altceva decat un singur concept: univers si pe alocuri, infinit.