Putin bolnava

Mergeam pe strada chiar zilele trecute si priveam in gol catre absurd. Fiecare om care trecea pe langa mine se uita, ma analiza, ma judeca, ma alunga si ma interpreta sau unii chiar plictisiti de amagirea propriuui extaz, plictisiti de soarta, se uitau indiferenti cu ochi mari clipind des.

Energie, energie. Astazi, acum, in acest vid masurabil cu o privire de om livid am o energie ce ma inspaimanta pana in adancul stomacului. Alerg bezmetica printre coastele mizerului si ma impiedic din cand in cand de bucati sfasiate de piele ce au prins miros de mare. Imi ingheata sangele in nemurire, iar atentia mi se abate asupra unui punct necunoscut x ce se zbate la sfarsitul alfabetului printre alte consoane flamande.
Hei tu, cine esti, tu om cu fluturi, cu insecte in loc de amintiri? Esti o fantoma a unui spirit reincarnat din pamant in piatra, un sentiment tare si indescifrabil ce ma aromeaza cu miros de cafea proaspat facuta. Tu esti un om sau esti un gol ce mananca din naucirea trairii mele? Muzica pe care o produce amagirea mea o asculti cu placerea a o mie de sori absorbind oceanul pe diagonala. Iarasi ajungem la cliseul existentei noastre: nu existi! Nu nu nu nu, dragule. Niciodata! Mereu te-am creat in timpul unui dans frenetic al bolilor mele. Am luat un pic din x, un pic din y, dar cel mai mult am luat din tine, draga i. Tu ma Inspiri, ma Intrigi si ma Indispui cu prezenta ta usor euforica si aroganta ce imi hraneste egocentrismul cu Intriga.
M-am imbolnavit cu teama, cu mesaje subliminale si cu obscuritatea propriului discurs marginit de spatii negre si bleu. Ma desir peste masura universului si ma declin in n conditii ca un substantiv latin.
Ma poti refuza cat doresti, insa in maduva intentsitatii tale inca circula trairile mele, in venel tale inca se lupta adrenalina mea.