Draga x,Mai tii minte golul de care iti tot vorbeam in fiecare declaratie de sfarsit de saptamana? Vei rade, dar s-a marit. Probabil voi ajunge si eu un vid la randul meu sau ma voi transforma intr-o groapa plina de ironia inefabilului (de zambetele, amintirile, memoriile, soaptele si promisiunile lui; ale atator "lui") sau cateodata de propriile rataciri. Ma ratacesc pe mine de trup si ma reneg ca si centru. Polemica existentei trecute ma umanizeaza cu fiecare limita prost definita.
Tu ma poti intelege? Eu nu pot.
Inca te astept, draga x.
Cu disperare,
a ta N!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu