Atunci erai totul... acum nu mai esti nimic. Un nimic ce-mi implineste visul sub forma de sarut. Cuvintele tale ma indeparteaza de propria-mi fiinta, ma alunga de credinta si ma umilesc in fata destinului. Ma faci sa plang si sa-mi alin pacatele cu asteptare. Trebuie sa te astept. Sa te astept pe tine cel care erai, insa eu nu voi mai fi la fel niciodata. Demnitatea mea zace strivita langa cutia cu scrisori, langa cutia inundata in declaratii ipocrite pe care le credeam. Ma urasti, tu demon ce-mi da speranta. Nefericirea mea nu e nimic altceva decat o fericire prefacuta. Iti place cand ma ranesti, cand ma faci sa-mi pierd naivitatea pe zambetul altcuiva. Tu, preaiubit demon, ma las invinsa de dragostea ta. Dar de fapt... demonul sunt eu. Am o placere sadica data de pasiunea unei trairi nedorite. Spun ca vreau sa-ti simt pielea pe a mea, in realitate, pierdut inger, vreau sa iti ucid fiinta gand cu gand, molecula cu molecula. Te ador in fata credintei noastre, insa te urasc tarz...