Fantoma de la trei
Despre fantoma de la trei se tot aud povești, încă de la începuturi. Nimeni nu știe de unde a apărut sau unde trebuie să ajungă, dar știu că e acolo atunci când vine întunericul și tot acolo o găsesc și la prima oră a dimineții. Bântuie pe casa scării în căutarea altei năluci, care crede că o va învia în miez de noapte. A auzit de undeva că fantoma de la trei are voce blândă și ochi mai frumoși decât pădurea însăși. Și a mai auzit că își caută jumătatea de mult negăsită prin case pline și oameni goi. “Ce coincidență”, și-a zis râzând în timp ce urca treptele către etajul trei. Nu știa ce o așteaptă când va terminat de urcat, dar știa că nimic nu avea să mai fie la fel și că nu mai există cale de întoarcere - oricum n-avea la ce sau cine să se întoarcă. În bezna nopții, și-au întâlnit ochii și-au tresărit la gândul că s-au găsit. Despărțiți de un drum mai lung decât existența însăși, au reușit să se revadă, deși s-au privit pentru prima dată. De atunci, toată scara a simțit căldura...