Muzeul
S-a uitat la el îndelung încă de când a ajuns. Se plimba haotic printre culori, până i-a atras atenția galbenul. A văzut invitația pe care i-a trimis-o și a pornit hotărâtă spre el. I s-a pus în față și l-a privit fix în ochi. L-a întrebat ferm “Tu ești?”, fără ca măcar să aștepte răspuns, pentru că în mintea ei răspunsul deja exista și era incapabilă să mai asculte altul. Nu l-a lăsat să răspundă, că a mai făcut un pas în față și i-a zis înduioșată “Să știi că te-am căutat. “ I-a sorbit toată tăcerea, iar liniștea ce răsuna melodios între ei, ea a transformat-o în atingeri. Își derula în cap toate scenele în care o mângâie, o alintă, ca apoi cu ochii ațintiți în ai ei să recunoască neajutorat că nu mai poate pleca veci. A tresărit când și-a dat seama că nu îl mai asculta demult, iar ea nu a înțeles o vorbă. A dat din cap aprobator și l-a mai privit un pic distrasă. A plecat și s-a întors în fiecare dintre zilele ce aveau să vină până când a rămas de tot. Îi plăcea să îl privească n...