Necunoscut(a)

Iubind cu buze amare, îndulcite de vin, se strecoară gura ta în neștire. Caută și nu găsește. Șoptește și cheamă în noapte un spirit nebun după lăcomia trupului stingher. Gâtul moale, limba fierbinte, ochii închiși și părul prins se pierd ca umbrele prin cameră.   Perdeaua e trasă și împăcată de viziuni păgâne. Cearceaful e rece și posesiv; se încolăcește în jurul meu ca un șarpe inocent, inconștient și obtuz.   Tu unde-mi ești? Prin ce camere goale? Pe ce alei răpuse de fel de fel de fantezii abstracte? Sub care cer alergi? Cerul meu, al tău, al gurii noastre? În ce gânduri te pierzi și naști?   Am a te chema, căci noaptea e lungă și luna e plină. Mâinile îmi sunt legate și spatele îndurerat. Te așteaptă. Pielea mea... Te așteaptă. Vrea să o colorezi cu negru, resemnare, dominanță; cu săruturi tandre și cu părul strâns între degete. Vrea să o simți slabă, dar tare; resemnată, dar impulsivă. Vrea să o simți ca pe un demon ce apare la chemare, sumonat să doboare ziduri ...

Spectatori timizi ale propriilor incertitudini, ne asumăm si ne întâmplăm; ne descântăm și ne potrivim, ca mai apoi să ne urât cu o pasiune mai mare decât iubirea însăși. Am plătit bilet în primul rând să vedem cum noaptea alungă ce a mai rămas din noi.  Îți doreai să joci rolul principal, mereu ți-a plăcut atenția, dar regizorul pe care prietenii îl strigă Viață și-a dat seama ce imitație ieftină e siguranța asta pe care o expui ca pe o comoară. I-a dat rolul altcuiva și ca un copil țâfnos, te-ai supărat, ai trântit o ușă nervos și ai plecat. Din orgoliu, ai cumpărat două bilete și m-ai chemat să criticăm împreună actorul. Să-l criticăm pe el... El, cel care a încercat de atâtea ori să mă ademenească prin rugăminți, să mă ia de lângă tine prin certitudini. El care vrea să ofere. Dar știi ce nu a înțeles el? Că eu nu vreau. Eu vreau să dau. Eu vreau să ofer: astre, atingeri, cuvinte, confesiuni, râsete și lacrimi. Eu vreau să am cui să-i ofer. Tu... Tu nu știi să fii; nici o...