Locul de printre brazi
Flămând cutreieră păduri. Copacii freamătă în urma lui de parcă ar cânta cel mai trist cântec din istorie, chiar dacă nu scoate veci vreun sunet. A muțit? De mult nu i-a mai auzit glasul, doar un ecou înfundat de pași fără direcție. Și deși îl cheamă să vină, tace, privește și o înconjoară de jur împrejur cu ochi goi care par că n-au mai văzut până acum. La ce se uită? La luminile de pe perete, la părul despletit pân' la umeri, la mâini care nu pot cuprinde nici măcar un chip? Îl roagă să îi explice de la geam și pare că nu o aude. Cu un semn dezaprobator, se întoarce de unde a venit, de parcă n-ar mai fi fost pe acolo, de parcă nu s-ar fi cunoscut niciodată. Aleargă nestingherit prin păduri de brazi, lăsând în urma sa nimic altceva decât o poveste de adus trecător în discuții. Cât de mult merită să menționezi fantoma de peste dealuri care cugetă și lasă? Care aduce, dar nu vrea să primească. E o nălucă inventată de oameni care s-au rătăcit și își imaginează chipuri și fel de fel...