Musafirii
Urcă și coboară în miezuri de zi și în crăpături de noapte iubirea mea; umblă de parcă ar fi o fantomă pe care nu ai reușit niciodată să o ierți pentru că a devenit ceva ce nu și-a dorit vreodată. Și îți bântuie trupul, îți răscolește mintea de parcă ar fi un intrus ce vrea să fure. Lasă dezordine și cuvinte aruncate în dreapta și în stânga. Ți-a cotrobăit prin gânduri ascunse și prin povești, prin inimă și prin taină, ți-a răscolit prin amintiri și le-a strâns la piept până a făcut o gaură în care să le păstreze, căci tu nu știi să ai grijă de ele, iar de le pierzi, ea ce mai face fără ele? Cu ce se mai hrănește? Din ce mai trăiește? Cum mai există? A invocat motive și a mai invocat și demoni care au mințit că pleacă, când ei, de fapt, erau mascați prin casă de tablouri și de fericire. A chemat tot ce se putea să te întâmpine când vei veni acasă zâmbind, fără să știi că ai fost jefuit. Stă proptită de ușă și cu mișcări apăsate desenează în lemn inimi imaginare. Cup...