Necunoscut(a)

Crăpat de ziuă, deșirându-se din el răbdarea, se scaldă în lumina dimineții de Februarie așteptând o închidere, o cusătură ce o să îi țină la un loc palpitațiile când se apropie de umbra ei.  O ascultă când tace, rezemată de noptieră, îmbrăcată doar cu ruj și nesaț. Vine mai aproape. O măsoară, o cântărește, îi proiectează trăsăturile din memorie pe viu, o creează, ca mai apoi, cu neatenție să o distrugă. Se lasă și mai apăsat pe mobilă; apasă și pe nepăsarea lui, ca pe un val de doleanțe în care se scaldă în Rondul de noapte. S-ar uita la el, dar se uită degeaba. Oricum i-a pierdut conturul feței la jocuri unde și-a pariat toată fericirea în schimbul unei nopți lângă el. Stingheră și abătută, se ridică și dă să îl cuprindă în strângeri de pleoape. Se uită. Și se lasă. Se disperă și se rabdă. Deja a uitat de ce a venit. Se ghidase după auz de pași și miros de biscuiți proaspăt scoși din cuptor. Se lăsase condusă de instincte și amprentele pe care le purta pe gât ca pe hartă. A ș...