Greu.
Să golești un om de suflet, să îl seci de fericire, să îl deziluzionezi, nu e greu. Greu este să iubești, să fii bun, să oferi fără să pretinzi. Tare greu este. Să plângi de durere, nu de spaimă; de disperare, nu de fericire; greu este. Greu este să îți fie dor de o persoană, deși e lângă tine. Să îi fi confort, nu dragoste; alinare, nu suflet pereche; plafonare, nu tot ce și-a dorit, este greu. Și mai greu este să pierz . Dar cum e atunci când pierzi ceva ce nici măcar nu a fost al tău vreodată? Cum e când te simți nedorit, neiubit în brațele celui în fața căruia vrei să îți diseci inima, să îți dezbraci sufletul și mintea? Al dracului de greu trebuie să fie... Dar nu la fel de greu ca atunci când trăiești cu realitatea unei dezamăgiri. Realitate ce îți pune ocazional în poștă un bilet în care îți amintește că nu ești "aceea", ci doar "aceasta"; sau poate nici măcar atât. Este greu când știi că ești cât de poate de bună, doar că nu pentru el. Greu este să ...