zile ploioase, liniști, transe
Aș avea nevoie de câteva cuvinte care să mă țină în suspans și care să îmbrace această iluzie de iubire într-un conținut substanțial. Aș avea nevoie de un cuvânt cheie care să dezlege blestemul pe care l-ai aruncat asupra mea în ziua în care te-ai decis să pleci și să renunți la acest sistem de siguranță de ultimă generație pe care l-am construit pentru tine. Voiam să fiu sigură că nu vine nimeni să te fure cât timp sunt la magazin, nu vine nimeni să te rănească sau să te condamne că nu ești capabil să întreții promisiuni. Și nu ești. Nu ești capabil să-ți aloci cuvintelor un sens, un rost sau o responsabilitate. Cuvintele astea au strigat dinăuntrul tău până au răgușit. Au vrut să evadeze, dar nu le-ai lăsat. Le-ai ținut captive ca pe niște păsări în colivie. Dar au găsit puterea de a sparge cutia toracică și de a aluneca ușor pe coaste către pământ, căci acesta este deznodământul tuturor cuvintelor tale: trântite fără milă de podea, aruncate pe jos. Aș avea nevoie... ba nu! Treb...