cu și despre fericire
Cred că există un moment când totul se termină. Unele lucruri mai târziu decât ar trebui, în timp ce altele mai devreme. Regrete să zic că nu am prea avut, mă pot declara un om fericit din acest punct de vedere, cu toate astea, un regret l-am avut și eu. Niciodată nu am reușit să termin la timp și m-am afundat din ce în ce mai mult în ceva ce în mod normal ar trebui să definească fericirea. Cu fericirea te naști, nu o dobândești la început; este ca un talent. Îți este dată de la sine. Nimeni nu te învață ce este fericirea, nimeni nu îți impune ce înseamnă, cu toate astea, știi când este. O simți; n-ai avea cum să nu. Îți aleargă ca nebuna prin cutia toracică și îți face inima să-ți bată atât de puternic încât și pielea se lasă dominată de bătaia ei. Îți curge nestăpânită și independentă prin vene; nu-i pasă că ai sângele fierbinte, rece, roșu, negru, albastru, ea se scaldă în el și-l face să ți se agite în carne. Îți mișună în cap, se dă cu capul de pereții cerebrali pentr...