promisiuni
am rămas să fiu o fantomă. dar promit să te iubesc până la sfârșit. și promit că te voi purta după mine ca pe o amuletă norocoasă. și promit că voi lăsa amintirile noastre să îmi încălzească inima de fiecare dată când va fi rece. și promit că te voi lăsa să faci parte din mine; să îmi fii ca un deget, ca o geană, ca o mână, ca o bucată de piele, ca o bucată din mine de care am foarte multă nevoie, dar fără de care pot trăi. Promit. Da, îți promit toate astea și mai mult. Însă acum mă doare. Ești lângă mine, și totuși mă doare. Te simt altfel, te simt altcineva, te simt departe. Nu îmi mai oferi liniștea care îmi dădea încredere, stabilitatea care mă definea, și cu atât mai puțin dragostea după care tânjeam. Pare să fie totul la fel, pare să nu se fi schimbat nimic. Dar s-a schimbat. Același zâmbet e mai șters, aceeași glumă pare să nu mai fie amuzantă, același sărut pare să nu mai aibă aceeași intensitate, aceeași piele pare să nu mă mai facă să tremur sub atingerea ei. ...