nopti de vara.
Dragă jurnalule, Mai ții minte chipul ăla îndrăgostit? Chipul ăla care avea o lumină pe el care îl făcea să îl recunoști dintr-o mie? Chipul ăla în ai cărui ochi rădea fericirea? Ei bine, l-am pierdut. Nu știu exact momentul când am început să îl rătăcesc, dar ce știu este că nu îl mai găsesc. Inițial aveam impresia că ne jucăm de-a v-ați ascunselea, că el se ascunde și eu merg după el să îl găsesc. O perioadă așa a fost, dar nu credeam că el de fapt voia să își ia bagajele și să plece. M-am trezit într-o zi fără el și deși l-am căutat, l-am chemat, l-am strigat, am plâns să se întoarcă înapoi, nu m-a auzit și a plecat fără să lase măcar un bilet să știu când și dacă se va mai întoarce. Poți să crezi că încă îl mai caut? Ce proastă! Deși am cam început să mă obișnuiesc cu absența lui, îmi e dor de lunile în care a fost alături de mine și m-a ajutat să trec cu bine peste atât de multe lucruri. Pentru că oricât de rău părea, orice, știam că pe el mă pot baza, știam că va fi ac...